Drumul de poveste
Douăsprezece stații, tot atâtea gospodării și meșteri care își deschid porțile ca să îți spună povestea satului Rotunda.
Un traseu care se parcurge cu toate simțurile
Drumul de poveste este un proiect al Asociației Rotunda De Poveste, finanțat prin programul Start ONG, lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow.
Traseul pune în valoare patrimoniul cultural și uman al satului Rotunda prin intermediul unei experiențe autentice, în care vizitatorii descoperă satul prin intermediul tuturor simțurilor.
Pe parcursul traseului, vizitatorii sunt invitați să pășească în gospodării, să cunoască meșteri locali, muzicanți, apicultori și crescători de animale și să descopere poveștile care dau suflet satului Rotunda.
Despre traseu
- LocațieSatul Rotunda (oraș Liteni, județ Suceava)
- DificultateUșor
- Lungime14 km
- Durată estimată3 ore
- Marcaj traseucerc verde
Vizitarea traseului
Drumul de poveste poate fi parcurs oricând. Totuși, pentru a vă bucura de experiența completă și pentru a putea vizita toate stațiile tematice, vă recomandăm să ne contactați înainte de sosire.
Unele stații sunt gospodării private sau ateliere în care gazdele își desfășoară activitatea zilnică, iar o vizită programată ne permite să îi anunțăm din timp și să vă oferim o experiență autentică.
Descoperă stațiile de pe Drumul de poveste
Apasă pe numele unei stații ca să vezi povestea și fotografiile ei.
Prisaca Rotunzii
Totul a început din dorința lui Adrian Daicu și a soției sale de a le oferi celor 4 copii o miere de albine curată, sănătoasă și naturală. Așa au apărut primii 2 stupi în anul 2023, iar cu răbdare, muncă și dragoste pentru albine, prisaca a început să crească, având în prezent peste 30 de stupi.
An de an, stupii s-au înmulțit, iar odată cu ei și bucuria familiei Daicu de a împărți mai departe ceea ce produc. Astăzi, nu îndulcesc doar familia, ci și prietenii, apropiații și pe toți cei care aleg mierea lor.
Pe lângă miere, Adrian oferă și polen ce este plin de vitamine, proteine și nutrienți care ajută organismul să fie mai puternic, mai energic și mai sănătos. Este un dar prețios al albinelor, exact așa cum l-a lăsat natura.
Albinele sunt esențiale pentru viață. Fără ele, natura ar pierde echilibrul – polenizarea plantelor, hrana și biodiversitatea ar avea enorm de suferit. De aceea, au grijă de ele cu respect.
Casa Cojocarului Opincă
Această casă tradițională, construită înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial de către Gheorghe și Ana Tihulcă, păstrează și astăzi farmecul gospodăriilor de odinioară din satul Rotunda. Ridicată pe structură de lemn și acoperită inițial cu draniță, casa a fost renovată în anul 1970, când acoperișul deteriorat în timpul războiului a fost înlocuit. O mărturie a acelor vremuri poate fi observată chiar la intrare, unde tocul ușii încă poartă urma unei lovituri de topor lăsată de soldații sovietici care au ocupat satul în anul 1944.
Casa a aparținut lui Constantin Tihulcă (1947-2024), cunoscut în sat drept „Cojocarul Opincă”. Porecla familiei provine de la tatăl său, vestit la horele satului pentru pasiunea cu care juca până își rupea opincile. După ce a absolvit școala de croitorie la Fălticeni, a lucrat ca poștaș în sat și ulterior la CFR. După ce s-a pensionat, s-a întors la meseria sa de suflet, confecționând cojoace și bondițe pentru ciobani și pentru tinerii care participau la tradițiile de Anul Nou.
Alături de soția sa, Natalia, care țesea covoare și ștergare din lână, a păstrat vie gospodăria tradițională, cu animale, grădină și livadă. În curte se află și astăzi cuptorul tradițional din cărămidă, uns cu lut, în care se coceau odinioară colaci, plăcinte, pâine și cozonaci pentru marile sărbători.
În livada gospodăriei, plantată de părinții săi și îngrijită apoi de generațiile următoare, încă se află un păr de peste 100 de ani. Astăzi, casa este întreținută de fiica sa, Anișoara, iar pasiunea pentru gospodărie și tradițiile satului este dusă mai departe de nepotul său, Claudiu, care pregătește produse din carne afumate după rețete și metode tradiționale.
Casa Veronica
Ridicată în anul 1959 din chirpici de Constantin Vieru, la un an după căsătoria cu Veronica, această casă păstrează și astăzi farmecul gospodăriilor de odinioară. Vopsită în culori vii și îngrijită cu aceeași dragoste de zeci de ani, ea este locuită de tanti Veronica, care, la 88 de ani, continuă să aibă grijă singură de gospodărie.
Cunoscută drept croitoreasa satului, tanti Veronica a cusut aproape șapte decenii, între 17 și 85 de ani, meșteșug învățat de la tatăl său. Oamenii și-o amintesc ca fiind mereu elegantă și cochetă.
La doar șase ani, în primăvara anului 1944, a trăit una dintre cele mai grele încercări: evacuarea locuitorilor satului Rotunda peste râul Siret, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu căruțe, animale și puținele lucruri pe care le puteau lua cu ei, oamenii au plecat din calea frontului, întorcându-se abia în toamnă.
Alături de casa sa se află și casa socrilor săi, construită în anul 1935, cu cerdac tradițional, o mărturie a arhitecturii rurale din zona Moldovei.
Fierăria Arotărițe
Fierăria lui Vasile Arotărițe este locul în care focul, fierul și răbdarea se întâlnesc de peste 40 de ani. Astăzi, la vârsta de 73 de ani, continuă să practice meșteșugul care l-a fascinat încă din copilărie. După școală, se oprea la fierăria din centrul satului și privea prin geam cum fierarul dădea viață fierului încins. A învățat meseria observându-i pe cei mai bătrâni și exersând neîncetat, până când mâinile sale au prins aceeași îndemânare.
A lucrat ca fierar la fostul CAP, iar după Revoluție și-a amenajat propriul atelier. În anii ’90 a construit chiar și un tractor de la zero, pe care îl folosește și astăzi la muncile câmpului.
În atelierul său iau naștere în continuare căruțe, pluguri, potcoave, topoare, sape și multe alte unelte necesare gospodăriilor și agriculturii. Din munca sa de fierar și-a întreținut familia și și-a crescut cei 4 copii, demonstrând că acest meșteșug a fost pentru el nu doar o profesie, ci un mod de viață.
Astăzi, atelierul său rămâne una dintre puținele fierării tradiționale în care focul și fierul continuă să prindă viață sub mâinile unui meșter autentic.
Gheorghiță a Mădălinii, Meșter dobe
Pentru Gheorghe Rotaru, cunoscut în sat drept Gheorghiță a Mădălinii, povestea dobelor a început în copilărie. Fascinat de dobele pe care le vedea la unchiul său, a început să învețe acest meșteșug la doar 8 ani. Astăzi, la 50 de ani, realizează fiecare dobă în întregime, un proces care durează aproximativ trei zile.
Dobele sunt confecționate din lemn de paltin, ales pentru rezonanța sa, și din piele de vițel, pregătită cu grijă prin metode tradiționale. Fiecare dobă are un sunet unic, modelat de mâinile meșterului și de materialele folosite.
În Moldova, doba este nelipsită din obiceiurile de Anul Nou. Ea însoțește cetele de urși, vestind începutul unui nou an și ducând mai departe tradițiile satului.
Încă din luna octombrie, Gheorghe începe pregătirile pentru sezonul de iarnă, iar oameni din întreaga țară vin la Rotunda pentru a cumpăra dobele sale. Astăzi, meșteșugul merge mai departe prin ginerele său, Narcis, care a învățat să le confecționeze și contribuie la păstrarea și promovarea obiceiurilor de iarnă din satul Rotunda.
Fanfara „Codrii Rotunzii”
Înființată în 1980 de Costel Bădărău și Mitică Pătraș Filip Vieru, Fanfara „Codrii Rotunzii” este una dintre cele mai valoroase expresii ale tradiției muzicale din satul Rotunda. De-a lungul anilor, a însuflețit nunți, baluri și sărbători, aducând bucurie și păstrând vie muzica satului.
Pentru Daniel Bădărău, muzica a început acasă. La doar 5 ani, a suflat pentru prima dată în trompeta tatălui său, iar începând cu vârsta de 17 ani l-a însoțit la evenimente, învățând să cânte după ureche, așa cum au făcut generații de muzicanți înaintea lui.
În 2005 s-a alăturat fanfarei, iar din 2020 a preluat conducerea, continuând moștenirea lăsată de tatăl său. Astăzi cântă tot la trompetă și duce mai departe tradiția care i-a marcat copilăria.
Fanfara este alcătuită din 7-10 membri, toți cântând după ureche, fără partituri, ghidați de ritm, experiență și pasiunea pentru muzica tradițională.
Astăzi, Fanfara „Codrii Rotunzii” continuă să dea glas bucuriei și să ducă mai departe identitatea muzicală a satului Rotunda, așa cum o face de peste patru decenii.
Ferma Jumaischi
La Ferma Jumaischi, ziua începe înainte de răsărit. La ora 5 dimineața, întreaga familie este deja la treabă. Duducel, împreună cu soția sa Vicuța, cei doi fii și nora lor își împart munca astfel încât fiecare să contribuie la bunul mers al gospodăriei. Oile sunt mulse de două ori pe zi, se pregătește cașul și urda proaspătă, se cosește fânul, iar animalele sunt duse la pășunat. Seara, toate aceste activități se reiau, iar ziua se încheie adesea aproape de miezul nopții.
Pentru Duducel, viața de cioban a început la doar 10 ani, urmând exemplul tatălui său. De peste 35 de ani are propria stână, iar astăzi îngrijește împreună cu familia peste 400 de oi, alături de capre, vaci, păsări și câini.
Ferma este mai mult decât un loc unde se produce brânză. Este o gospodărie în care munca, tradiția și viața de familie merg mână în mână, păstrând nealterat ritmul autentic al satului românesc.
Stâna Damian
De peste 28 de ani, soții Mihai și Doina Damian îngrijesc împreună stâna, ajutați uneori și de fiul lor, Marcel. Aici, fiecare zi începe înainte de răsărit și se termină după lăsarea serii. La ora 04:30, când satul încă doarme, începe o nouă zi de muncă: mulsul oilor și închegarea brânzei. Mihai pleacă apoi cu turma la pășune, iar Doina rămâne să pregătească cașul și urda. După amiază, ciobanul se întoarce la stână pentru o scurtă odihnă a oilor și pentru treburile gospodărești: animalele primesc apă și hrană, apoi oile sunt duse din nou la pășunat până seara, când sunt mulse din nou.
Pasiunea pentru acest meșteșug vine din copilărie. Doina a crescut într-o familie de ciobani, învățând tainele stânei de la bunicii și tatăl său, baciul Petre, cunoscut pentru cântecele sale la bucium și fluier. Pentru ea, ciobănia nu este doar o ocupație, ci o moștenire de familie transmisă din generație în generație.
Stâna Damian este astăzi un loc căutat și de gospodari din alte colțuri ale țării, care își aduc oile aici pentru a fi îngrijite. Familia are peste 250 de oi, alături de vaci, porci, păsări și alte animale. Aici, fiecare bucată de brânză poartă o poveste: povestea unei familii unite, a muncii de zi cu zi și a unei tradiții care încă se aude prin foșnetul turmelor pe dealurile satului.
Atelierul lui Ionuț
În satul Rotunda, lemnul nu e doar material de construcții, ci parte din identitatea locului. Ionuț este meșteșugar sculptor, creator de conținut digital și antreprenor – dovada vie că pasiunea autentică nu are nevoie de un punct de start oficial.
Totul a început cu mult înainte de orice atelier sau daltă. Ca orice copil curios, Ionuț umbla prin casă după cel mai ascuțit cuțit pe care îl putea găsi pe la tatăl său sau prin sertarele bunicilor. Vacanțele la bunici se transformau în ateliere improvizate: bețe, lemne de foc, orice bucată de lemn care ajungea în mâna lui devenea materie primă. Nu se numea sculptură pe atunci. Era doar dorința de a da formă.
Pe vremea aceea nu existau tutoriale pe YouTube. Dacă voiai să înveți o meserie, mergeai la școală și apoi „furai meseria” de la un meșter – pentru că nimeni nu îți explica de bună voie, de teamă că îi vei lua locul.
Primul său chip sculptat a fost o figură de femeie, cioplită în lemn de plop – o esență nepotrivită pentru sculptură, dar singurul material la îndemână atunci. Dălțile? Câteva pile vechi reconvertite de un fierar, pe care le-a primit de la un vecin, nu prea ascuțite, dar suficiente pentru un început. Acea sculptură există și astăzi în atelier – nu ca obiect de artă, ci ca reper al drumului parcurs: un memento tăcut despre de unde a plecat și până unde a ajuns.
Anul 2005 a adus schimbarea decisivă. Un sculptor adevărat, meșter din generație în generație și tâmplar desăvârșit, a văzut ceva în Ionuț. I-a făcut cadou câteva dălți și l-a îndrumat de unde să cumpere unelte. Prima sculptură: doi struguri și două frunze de viță de vie. Apoi a urmat o perioadă într-o fabrică de mobilă, unde a învățat să conceapă șabloane și să gândească un model de la zero până la execuție perfectă. Din 2008 lucrează pe cont propriu.
Atelierul lui Ionuț nu e un spațiu de producție. E un spațiu viu ce miroase a așchii proaspete și a lemn cald, unde vizitatorii pot vedea procesul brut, de la o simplă bucată de lemn până la piesa finisată. Iarna, soba ține totul în viață – inclusiv cei trei câini ai casei, care s-au autointitulat ucenici ai atelierului.
Nicio piesă nu este identică cu alta deoarece mâinile lui Ionuț reprezintă singura mașinărie implicată. Materialele sunt alese cu grijă: nuc, stejar, tei, cireș – fiecare esență pentru caracterul și rezistența pe care le cere lucrarea.
În atelierul lui Ionuț se găsesc lucrări precum obiecte de cult și lucrări pentru biserici specifice sculpturii religioase din zona Moldovei, sculpturi decorative și mobilier.
Pe canalul său de YouTube, Ionuț documentează tehnici reale de sculptură, reușind astfel să prezinte munca din atelier fără să sacrifice autenticitatea procesului.
Prin proiectul „Învață să sculptezi”, oferă lecții practice și modele pentru cei care vor să descopere sculptura în lemn, promovând meșteșugul ca îndeletnicire accesibilă și terapeutică.
Misiunea sa de când era copil nu s-a schimbat. Astăzi dă în continuare formă lemnului – corect, cu răbdare, durabil.
Fântâna de poveste
Această fântână a fost ridicată în urmă cu mai bine de 100 de ani de către Toader Neamțu, gospodar al satului. Construită din piatră de râu adusă chiar din sat, fântâna păstrează și astăzi aceeași apă limpede și rece. Cu o adâncime de aproximativ 10 metri, ea se numără printre puținele fântâni din Rotunda care nu au secat niciodată.
De-a lungul anilor, atunci când alte izvoare și fântâni ale satului rămâneau fără apă în perioadele secetoase, oamenii veneau aici pentru a-și umple gălețile cu apă curată. Și astăzi, localnicii vin pentru a lua apă proaspătă.
Fântâna nu este doar o sursă de apă, ci o parte din memoria satului, un loc în jurul căruia s-au întâlnit oameni, s-au spus povești și s-a păstrat vie legătura dintre comunitate și natură.
Muzeul Satului Rotunda
Satul Rotunda, atestat documentar încă din anul 1463, păstrează și astăzi o parte din farmecul și autenticitatea satului românesc de odinioară. Generații întregi au trăit aici, ducând mai departe tradiții, meșteșuguri și un mod de viață care merită cunoscut și păstrat.
Acest muzeu a fost creat la inițiativa Asociației Rotunda De Poveste, un ONG înființat în anul 2025 de către Liviu Neamțu, Georgiana Jaba și Ovidiu Tănăsuc, cu sprijinul și implicarea oamenilor din comunitate. Misiunea asociației este de a promova patrimoniul cultural și uman al satului Rotunda și de a păstra vii poveștile, tradițiile și valorile locale pentru generațiile viitoare.
Muzeul este amenajat într-o casă construită din chirpici în anul 1999, după modelul vechilor bucătării de vară, locuințe simple în care au trăit odinioară multe familii din sat. Casa a aparținut soților Petrea și Ileana Neamțu (cunoscută în sat drept Vergina), părinții lui Liviu Neamțu. Din dorința de a păstra memoria locului, Liviu și soția sa, Oltița, au transformat această casă într-un spațiu dedicat istoriei satului. Aici, obiectele reprezintă fragmente din viețile celor care le-au folosit: unelte, țesături, obiecte gospodărești și alte mărturii ale vieții de odinioară. Ele au fost adunate de-a lungul anilor și donate de localnici care au înțeles importanța păstrării acestei moșteniri.
Muzeul Satului Rotunda este un spațiu în care trecutul se întâlnește cu prezentul și unde poveștile satului continuă să fie spuse.
Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Apostol Andrei
Primul altar al acestei biserici a fost sfințit în anul 1821.
Cu mare har și înțeleaptă dragoste în credința față de Dumnezeu, ctitorii sfântului lăcaș bisericesc din satul Rotunda: Maria Cantacuzino (fiică de mari boieri), Maria Olmazu, moșierul Iorgu Vârnav Liteanu, Eupraxia Vârnav Liteanu, Ștefan Pârvu și alții au pus temelia și s-a înălțat biserica.
Aceasta a fost concepută de arhitecți anonimi de la Suceava, lucrările au fost făcute de specialiști: zidari, zugravi, dulgheri etc. de la Suceava și Fălticeni, mâna de lucru necalificată fiind a locuitorilor din sat. Construcția a fost zidită din piatră masivă, de un metru grosime, rezistentă la seisme, în stil moldovenesc, în formă de corabie.
Interiorul bisericii era mic, dar corespunzător pentru vechile vremuri, pentru că și locuitorii satului erau puțini. Construcția bisericii a fost prevăzută cu următoarele dimensiuni: pridvorul 4/4 m, pronausul 4/2 m, naosul 7/5 m cu înălțimea de 8 m, altarul 3/5 m, iar suprafața totală a clădirii de 126 metri pătrați. Biserica avea un singur turn ce servea drept clopotniță, sprijinindu-se pe pronaosul bisericii.
Biserica, la început, nu avea picturi interioare; era zugrăvită simplu cu diferite motive ornamentale pe fond maro deschis. Numai bolta naosului, în formă semicirculară, avea pictați pe cei patru evangheliști în vopsele de ulei.
De-a lungul anilor, numeroși preoți au slujit cu devotament și credință în această biserică, printre care amintim: Haralambie Tătaru, Ion Marian, Constantin Rădășanu, Toader Răzescu, Traian Sfrijan, Mihai Ursuleasa și Mihăilă Iulian Alexie.
În timpul păstoriei preotului Mihai Ursuleasa, biserica și casa parohială au cunoscut cele mai mari transformări. Începând cu anul 1993, biserica a fost refăcută în proporție de 90%, i-au fost mărite dimensiunile și au fost construite alte clădiri de strictă necesitate în curtea bisericii.
Păstrăm vie moștenirea satului Rotunda și o împărtășim mai departe, prin oamenii, meșteșugurile și poveștile lui.
- 0751.599.567
- rotundadepoveste@gmail.com
- Satul Rotunda, oraș Liteni, județul Suceava
© 2026 Asociația Rotunda De Poveste. Toate drepturile rezervate.
Drumul de poveste este finanțat prin programul Start ONG, lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow.